In asteptarea primaverii

Locuiesc undeva intr-un frumos oras de munte . Astept de ceva timp sa soseasca primavara si la mine . Stau si ma uit pe fereastra de cateva zile si vad  doar cer innorat , pomi goi de frunze , iarba galbejita  si oameni zgribuliti pe strada si imbracati tot cu hainele groase de iarna . Parca traiesc o depresie continuua  deoarece nu vrea sa soseasca si la mine acea primavara ce te umple de sentimentul  de reinnoire si sa simt acel fior al renasterii  , al unui nou inceput , ce-l da  tranzitia  intre iarna si vara . Ca de fapt primavara este renasterea naturii si trezirea la viata dupa  hibernarea din  lunga iarna geroasa . Singurul semn al primaverii in orasul meu este  diferenta  intre ziua care  s-a marit si noaptea care s-a micsorat . Cand ies afara imi este frig si nu pot sta mai mult decat este necesar sa rezolv unele probleme de familie . In casa este cald pentru ca nu am oprit centrala inca . Dar nu am vazut o raza de soare pe cer de cateva zile si nu pot renunta la cizme si hainele  groase pentru ca este foarte frig afara . Ma umple de tristete tot ce ma inconjoara . Vreau  soare , iarba verde si pomi inverziti . Vreau sa aud iar ciripitul pasarilor si albinele sa zumzaie printre florile  frumoase ale primaverii .  Mai sunt doua saptamani pana la sarbatorile de Paste si nu simt nici o bucurie .  Singura alinare sunt amintirile  din  primaverile copilariei mele . In luna aprilie erau copacii inverziti si incarcati de muguri imbobociti  iar iarba era de un verde intens si matasoasa . Zumzaiau albinele de zor si roiuri de fluturi multicolori erau asezate pe zambilele si narcisele din gradinita de flori a bunicei mele iar eu si sora mea mai mica alergam desculte prin curte si gradina cat era ziua de mare . Simt si acum mireasma de flori si de pamant reavan si parca aud ciripitul vesel si plin de bucurie al pasarilor ce vesteau primavara ca pe o promisiune de fericire . Oamenii ieseau la arat si semanat  iar in 23 Aprilie , de ziua Sfantului Gheorghe , vestitorul primaverii  si protectorul naturii , mergeam la padure si rupeam ramuri de codru verde pe care  le aduceam acasa pentru  si  le puneam  pe stalpii portii  ,  la intrarea in casa si la grajdurile animalelor ,  ca semn ca primavara a venit . Timpul a trecut , vremurile si obiceiurile s-au schimbat , dar cu siguranta  primavara  va veni si in acest an in cartierul meu . O astept cu nerabdare .