De ce merita viata traita ?

  Stau mereu si ma intreb daca viata merita traita . Daca raspunsul meu este DA , ma intreb cum sa o traiesc pentru a fi fericita . Daca  raspunsul este  NU , ma intreb cum sa fac sa nu mai exist . Am sa incerc sa descriu ambele variante in viziunea mea . Ma uit in jurul meu si vad oameni veseli si plini de viata chiar daca au doar o bucata de paine pe masa si stau jerpeliti si neingrijiti in fata unui pahar cu bautura si cu o tigara in coltul gurii . Dau drumul la televizor si aud la stiri precum  ca X sau Y si-au  luat viata  cu toate ca  erau bogati , eminenti , tineri , frumosi , cu bani si fara griji aparent , lasand in urma lor nedumeriri si durere .  Cat despre mine , eu pot spune ca imi place viata , chiar dac o traiesc retrasa , mai mult singura si departe de tumultul petrecerilor , intrunirilor si anturajul prietenilor . Poate ca am fost altfel , dar ca sa fie liniste si pace in casa am decis sa traiesc cum imi impune cel de langa mine , chiar daca el cu siguranta nu va putea trai niciodata in singuratatea in care  m-a aruncat . Dar uite ca anii au trecut si m-am obisnuit cu acest mod de viata  . Dar sunt uneori niste momente , rare desigur , in care nu imi mai doresc sa traiesc . Si atunci incep sa lupt cu depresia ce vrea sa ma doboare si cu ultimile puteri gasesc o alta poteca pe care merg catre drumul vietii ce-l am de parcurs . As putea sa abandonez totul si sa iau viata de la capat . Nu pot sa fac acest pas pentru ca nu am convingerea ca va fi mai bine  daca voi alege un alt drum  , cu totul   diferit fata de cel pe care merg acum . Sau nu sunt suficient de curajoasa , ori nu imi place sa risc pentru a castiga ceva cu orice pret . Dupa ce reusesc sa ma redresez , fac haz de necaz pentru gandurile negre ce incercau sa puna stapanire pe mine . Atunci ma  cuprinde din nou cheful de viata si ma  simt fericita  pentru ca sunt sanatoasa , ca pot imbratisa pe cei dragi , ca ma pot bucura de frumusetile ce ma inconjoara  sau  ca  citesc o carte si ascult cantecele mele favorite . Si incep sa insirui in minte zecile de motive pentru care viata merita sa fie traita . Numai ca majoritatea timpului ni-l petrecem cufundati in grijile de zi cu zi care  ne fac morocanosi , ingandurati , necomunicativi si cu chipurile intunecate . Rareori reusim sa ne oprim din fuga noastra prin viata ca sa privim albastrul cerului strapuns de razele aurii ale soarelui  , sa mirosim o floare , sa ascultam susurul unei ape sau sa ne incantam auzul cu ciripitul vesel al pasarilor  ascunse printre ramurile pomilor .  De multe ori simti nevoia sa te destainui cuiva , sa iti dea cineva un sfat sau sa auzi un cuvant de incurajare din partea unei persoane , alta decat cei din familia ta .  Eu nu am prietene  reale ,  dar am prietene virtuale , adica pe internet . Din  acest motiv  mi-am facut un jurnal in loc de prietena  si ma destainui lui  ,  scriind in el despre  bucuriile si tristetile mele  si  tot ceea ce ma nelinisteste sau ma face fericita  sau   despre evenimentele importante din viata mea  . M-a ajutat si ma ajuta  foarte mult sa trec peste perioadele  negre din viata mea . Dar cand dau paginile inapoi cu ani , imi vine un suras in coltul gurii cand citesc despre ceea ce odinioara m-a facut sa plang si sa nu imi mai gasesc linistea . De ce ? Pentru ca totul a trecut si ca si  in proverb , dupa plaoie a iesit soarele , iar ceea ce credeam atunci ca ma face nefericita , azi pare fara insemnatate .  Asa ca  , chiar daca sunt trista , suparata  si singura de foarte multe ori  , am ajuns la concluzia  ca viata merita traita , cu bune si cu rele , cu  lacrimi  si zambete  , cu iubire si intelegere , acceptandu – ne defectele si bucurandu-ne de calitatile cu care suntem inzestrati de la Natura .  Daca nu reusim sa traim in lumea ce ne inconjoara , ne construim propria noastra lume , in carapacea sub care stam retrasi  , privind ceea ce se intampla in jurul nostru si acceptandu-ne soarta . Daca nu vom reusi nici asa sa ne bucuram de viata , cu siguranta suntem sortiti pieirii . Aceasta este umila mea parere . Voi ce parere aveti ? Care sunt motivele voastre pentru care viata merita sau nu merita traita ?

Anunțuri
Publicat în Uncategorized | 7 comentarii

Saracia te invata sa inventezi

Citeam intr-una din zile  in blogul unui prieten  cate necazuri i-a pricinuit o pana de curent electric intr-o dimineata  inainte de a merge la servici . Si scria el cam asa , printre altele :

 „După ce te-ai obişnuit cu inovaţiile tehnologiei ( net, iphone-uri, laptopuri şi alte  gadgeturi), cum crezi că ai rezista dacă te-ai trezi brusc nevoit să te culci când apune soarele, dacă ai fi nevoit să faci baie doar când soarele iţi încălzeşte apa, sau dacă ai fi nevoit să mergi zilnic câte 30 de km ca să culegi flori de tei pentru un amărât de ceai? ”

Atunci mi-au fugit gandurile inainte de 1989 . Locuiam undeva intr-un bloc impreuna cu sotul si cei doi copii . Nu aveam lumina , caldura si nici apa la robinete . Foloseam o lampa cu petrol sau lumanari pentru a lumina  locul in care stam : de obicei bucataria . La bucatarie aveam aragaz cu butelie , dar butelia o primeam pe cartela cam la o luna jumate daca aveam noroc sa ajunga pana la  noi  cu distributia ca  aveam numele  in coada ordinii alfabetice .  Uneori mai ramaneau butelii defecte ne distribuite si daca se nimerea sotul sa fie acasa  il ruga pe sofer sa ne dea si noua  una asa cu defect . Apoi venea cu ea acasa si punea el o substanta  sau nu stiu ce-i facea (o badijona el stie cu ce ) si o foloseam  asa incert chiar daca frica era in san . Locuind la etajul patru al blocului , ne-am permis sa punem o soba cu plita in bucatarie si o alimentam cu lemne adunate de pe malul raului sau de pe la tamplaria din unitatea in care lucram . Asa aveam caldura si gateam si mancare .  Dar numai in bucatarie  era cald cat timp isi faceau copii lectiile la lumina lampii . Iarna apartamentele erau friguroase pentru ca nu prea ne dadeau caldura . Diminetile de iarna ne desenau flori de ghiata pe geamuri . Trebuia sa dormim imbracati ca si cum mergeam pe afara  .  Dormeam cu caciuli pe cap , cojoace pe noi si cu ciorapi de  lana in picioare . La copii le-am facut saci de dormit improvizati din plapumi cusute in forma de sac si cu bretele . Hainele de lucru le puneam de seara  pe spatarul scaunului ca sa stim sa ne imbracam  pe intuneric , dimineata pe la ora 5 , cu ele , ca sa plecam la servici . Si asta pentru ca nu aveam lumina electrica . Apa nu aveam in timpul  zilei . La calorifere aveam montate robinete pentru aerisire . Ne-a venit idea sa folosim apa din calorifere pentru spalat vasele , rufele si sa ne facem baie cu ea. Asta pana  si-au dat seama cei de la centrala termica de cartier si au sistat apa din calorifere .  Asa ca lasam robinetul , la apa rece , deschis in timpul noptii ca sa se  adune apa in vana pentru a o folosi in timpul zilei . Ne trezeam de mai multe ori pe noapte sa vedem daca s-a umplut vana , ca sa nu inundam apartamentul si vecinii . Pentru a calca rufele , am luat de la mama un fier de calcat ce-l folosea si bunica . Se umplea cu jar si puteai sa calci rufe pana se stingea jarul din ea si apoi o reincarcai. Sau o tineam pe plita sobei sa se incinga si puteam sa calc uniformele de scoala ale copiilor sau alte haine necesare noua . Mai ramanea problema cu alimentele . Totul era pe cartela , cu stat la cozi interminabile , cu imbranceli si inghesuieli de simteai ca nu mai poti respira . Aveam dreptul  la un sfert de paine de persoana  pe zi si  primeam o paine de 1 kg  zilnic  pentru patru persoane  dupa ce stam  la coada  ore bune , ca trebuia sa scoata multe cuptoare de paine pana ne venea si noua randul . De obicei aceasta sarcina pica in grija copiilor .  Cand aveam malai , faceam mamaliga . Mai suplineam cu paste fainoase cand aveam , si cu cartofi.  Cu cartofii am o alta poveste dar adevarata . Ii obtineam ajutand la culesul cartofilor pentru CAP din localitate . Am strans 2000 de kg . cu familia ,  de pe tarlaua lor ,  i-am predat la magazie si am primit  in schimb 180 kg . de cartofi ca plata  a muncii depuse .  Cat de greu era sa stai ziua intreaga  ghemuit si cu galeata in mana la adunat de cartofi  in arsita soarelui  pe randurile lungi cat o zi de post , nu vreau sa-mi mai amintesc niciodata . Carne primeam  , de Craciun si de Pasti de la macelarie , cate  un kilogram de persoana din care cel putin 500 de gr. era os gol , genunchi de bou sau vaca . Si aceasta carne o primeam dupa ce  stam ore in sir la coada   , loviti  si inghesuiti de sutele de oameni ce asteptau la rand , infometati , obositi  si nervosi .  Ca sa am lapte si lactate la copii , trebuia sa merg de la ora trei dimineata la rand  la alimentara , fie iarna , fie vara  si asteptam pana la ora sapte dimineata cand deshidea  magazinul . Si de multe ori aveam surpriza neplacuta de a veni fara lapte acasa pentru ca nu se ajungea pana la mine .  Daca aveam noroc , primeam cate doi litri de lapte ,  patru borcanele cu iaurt si un pachet cu unt . Si atunci plecam acasa radiind de fericire . Uleiul si zaharul erau tot pe cartela : cate o jumate de kg. de persoana. Uleiul era varsat si jumate din sticla era cu torocala  adica resturile de la semintele de floarea soarelui . Il strecuram prin tifon si il foloseam . Am mancat si am folosit la prepararea mancarii , zeci de kg . de margarina Unirea pana ce nu am mai gasit-o nici pe ea in vitrinele alimentarei . Tot in acea perioada am invatat sa fac miere de albine artificiala din apa , zahar, flori de papadie si sare de lamaie . Toata restrictia la alimente, curent electric si apa a inceput cam de prin anul 1986. Am invatat sa fac mancare buna din orice in acea perioada . Imi  aduc aminte ca un timp erau vitrinele alimentarei pline cu carne de oaie . Nu o cumpara nimeni ca avea un miros specific . Am inceput sa cumpar . O  clocoteam in apa si otet si apoi o foloseam la tot felul de mancaruri inclusiv sarmale , perisoare si chiftele . Asa faceam si cu pestele . Il fierbeam putin , il tocam si  gateam cu el orice reteta . Cand gaseam o ruda de parizer pe la vreun magazin , era sarbatoare mare in casa . De distractie nu mai incape vorba . Televizor aveam dar erau numai congrese  , cand  aveam  curent electric , si desenele animate de la ora sapte si douazeci p.m . In schimb primeam bilet de tratament in  cate o statiune balneara , de obicei  la Slanic Moldova  , si plecam cu toata familia . Bine sau rau , stiam ca 18 zile aveam mancarea asigurata . Ca nu era cum ne-am fi dorit , nu era un motiv  de a renunta la acest tip de concediu . Chiar daca aveam doua salarii , nu gaseam mancare sa cumparam . Reusisem intr-un timp sa ne facem un fel de relatie pe la un restaurant si mergeam la avans si la lichidare cu cate o sacosa imensa si o umpleam cu mancare buna gen cascaval , salam , unt , pui , carne de porc  , chiar daca era la pret dublu . Ce fericire era in casa atunci  si ce bucurie era in sufletul copiilor . Apoi a urmat revolutia din 1989 la care am participat si eu , in primele randuri , in orasul meu si cu colegii mei de la fabrica la care lucram . Dar aceasta va fi o alta poveste si o voi scrie atunci cand voi fi pregatita psihic sa mi-o amintesc in detaliu si sa reusesc sa va descriu  acele zile triste  din viata mea . Inca nu mi s-au vindecat ranile din suflet si imi este foarte greu , deocamdata , sa astern totul pe aceasta hartie electronica .

Publicat în Uncategorized | 3 comentarii

In asteptarea primaverii

Locuiesc undeva intr-un frumos oras de munte . Astept de ceva timp sa soseasca primavara si la mine . Stau si ma uit pe fereastra de cateva zile si vad  doar cer innorat , pomi goi de frunze , iarba galbejita  si oameni zgribuliti pe strada si imbracati tot cu hainele groase de iarna . Parca traiesc o depresie continuua  deoarece nu vrea sa soseasca si la mine acea primavara ce te umple de sentimentul  de reinnoire si sa simt acel fior al renasterii  , al unui nou inceput , ce-l da  tranzitia  intre iarna si vara . Ca de fapt primavara este renasterea naturii si trezirea la viata dupa  hibernarea din  lunga iarna geroasa . Singurul semn al primaverii in orasul meu este  diferenta  intre ziua care  s-a marit si noaptea care s-a micsorat . Cand ies afara imi este frig si nu pot sta mai mult decat este necesar sa rezolv unele probleme de familie . In casa este cald pentru ca nu am oprit centrala inca . Dar nu am vazut o raza de soare pe cer de cateva zile si nu pot renunta la cizme si hainele  groase pentru ca este foarte frig afara . Ma umple de tristete tot ce ma inconjoara . Vreau  soare , iarba verde si pomi inverziti . Vreau sa aud iar ciripitul pasarilor si albinele sa zumzaie printre florile  frumoase ale primaverii .  Mai sunt doua saptamani pana la sarbatorile de Paste si nu simt nici o bucurie .  Singura alinare sunt amintirile  din  primaverile copilariei mele . In luna aprilie erau copacii inverziti si incarcati de muguri imbobociti  iar iarba era de un verde intens si matasoasa . Zumzaiau albinele de zor si roiuri de fluturi multicolori erau asezate pe zambilele si narcisele din gradinita de flori a bunicei mele iar eu si sora mea mai mica alergam desculte prin curte si gradina cat era ziua de mare . Simt si acum mireasma de flori si de pamant reavan si parca aud ciripitul vesel si plin de bucurie al pasarilor ce vesteau primavara ca pe o promisiune de fericire . Oamenii ieseau la arat si semanat  iar in 23 Aprilie , de ziua Sfantului Gheorghe , vestitorul primaverii  si protectorul naturii , mergeam la padure si rupeam ramuri de codru verde pe care  le aduceam acasa pentru  si  le puneam  pe stalpii portii  ,  la intrarea in casa si la grajdurile animalelor ,  ca semn ca primavara a venit . Timpul a trecut , vremurile si obiceiurile s-au schimbat , dar cu siguranta  primavara  va veni si in acest an in cartierul meu . O astept cu nerabdare .

Publicat în Uncategorized | 2 comentarii

Inceput de An

 Inainte de a incepe un An Nou aveam obiceiul de a face diverse propuneri pentru ceea ce urma sa realizez . Le scriam intr-un caiet si incercam sa fac tot posibilul ca in noul an sa reusesc sa indeplinesc ce mi-am propus pentru mine si pentru familia mea . De-a lungul anilor au fost multe dorinte care in mare masura au fost implinite . Spre exemplificare ar fi :  –  mai multa fericire si mai putine lacrimi ;  –  separare gaz metan ;  – centrala termica ;  – zugravit ;  – achizitionare de diverse obiecte necesare in gospodarie ;  –  unde si cu cine voi merge in concediu ;  –  finante : cum vin si cum le administrez pentru a putea economisii ceva ;  –  evenimente ce se vor intampla in familie ; etc ., etc..  Apoi , cand anii se incheiau ,  eu aveam gija sa descriu ce am facut bun si bine in acel an si ce nu am reusit si ce evenimente speciale am petrecut . Deci un scurt istoric al fiecarui an . In acest An nu mi-am propus si nu imi voi propune nimic spre indeplinire . Vreau  ca totul sa vina de la sine iar eu sa iau decizia pe moment . Nu vreau sa-mi mai planific viata . Oare va fi bine ? Oare va fi rau ? Am sa vad . Am nevoie de multa  liniste si de foarte multa libertate . Sa fac ce imi place si ce imi doresc dar fara a neglija pe cei dragi mie si fara a-mi neglija obligatiile de zi cu zi .  Voi cum procedati ?  Credeti ca este mai bine  sa las totul sa se intample fara a prevedea anticipat ? Nu am facut nimic , pana acum , fara a ma gandi la cei dragi , la familia mea . Am fost mereu pe locul doi . Nu pot face un pas in afara ei de teama sa nu o ranesc . Dorinte personale am multe dar  sunt sigura ca nu voi reusi niciodata sa fac ce ma taie capul .

Publicat în Uncategorized | 2 comentarii

Bilantul personal

Iata ca mai sunt doua zile jumate si las in urma anul 2010 cu gandul la ce voi face in 2011 sau daca va fi mai bun decat ceea ce las in urma . Ma consider o femeie ordonata in ceea ce fac . Dovada este agenda in care imi notez zilnic bugetul , cheltuielile dar si evenimentele deosebite . In luna Ianuarie a anului 2010 am serbat cei doi anisori ai unuia dintre scumpii mei nepotei la un restaurant in oras  si ziua de nastere a norei mele acasa la ea . Frumoasa luna a fost . Nu am avut evenimente urate . Toata lumea a fost sanatoasa si apta de munca . In Februarie am primit cadouri si flori de la sotul meu de Valentine’s Day si am fost la sarbatorirea celor 77 de ani a bunului nostru prieten , marele si cunoscutul inventator Justin Capra . Martie a venit cu multe evenimente . In primul rand , incepand din aceasta luna , in fiecare duminica facem  cate o plimbare cu masina prin imprejurimi , eu si sotul meu , pentru remember si pentru a vedea ce mai este nou . de 1 Martie si de 8 Martie am primit martisoare si cadouri de la sot , copii si  nepoti , dupa cum este  traditia . Ziua de 8 Martie am petrecut-o la restaurantul Prato cu fata , nora si nepoteii mei iubiti .Tot in aceasta luna am fost in vizita la niste vechi si foarte cunoscuti prieteni  ai tineretii noastre , la Covasna , familia Casuneanu Vlad Adrian . Pacat ca el a plecat asa tanar dintre noi in lumea de dincolo , de unde nimeni nu s-a mai intors inca . Dumnezeu sa-l odihneasca in pace ! La sfarsitul lunii am fost la maicuta mea batrana , undeva la vreo 150 kilometrii distanta de casa mea . Am fost cu toata gasca de copii si nepoti .  A fost o zi frumoasa si memorabila . Aprilie a fost mai zgarcit in evenimente. In afara de sarbatoarea de Paste , am iesit cu mic si mare la un gratar la iarba verde pe o locatie proprie . Primul eveniment din Mai a fost ca am auzit cantand pupaza pentru prima data  in acel an . Ia , hai nu radeti . Eu stiu de la bunica mea ca , daca auzi cantand prima oara in an pupaza , vei fi vioi tot anul . Daca ai ghinionul sa auzi intai cucul cantand , este trist pentru ca vei fi lenes . Eram la o plimbare printr-un zavoi din  localitatea Valcele . In 21 Mai am fost sarbatorita cu ocazia onomasticei . Pupici , flori si cadouri de la toti ce dragi mie : sot , copii si nepoti . A urmat distractie mare la restaurant organizata in 22 Mai de parintii celui de-al doilea nepotel drag  al meu care a implinit 5 anisori . Si uite ca am ajuns la jumatea anului . A inceput cu 1 Iunie , Ziua Copilului , motiv sa merg la nepotei cu jucarii si sa ne pupacim , sa ne jucam si sa mancam ceva bun . In 6 Iunie am iesit cu sotul  la o frumoasa plimbare prin superba Poiana Brasov . In 27 Iunie am fost la  Predeal , orasul copilariei sotului meu dar si ai primilor ani din mariajul nostru .  A fost o  vreme  urata  ,  rece  si cu o ploaie marunta si neintrerupta  .  Am urcat si la cabana Trei Brazi pentru a revedea privelistea  deosebita  ce o ofera aceasta statiune montana .  A urmat ziua de 29 Iunie cand ne-am imbarcat cu mic si mare pe masini si am plecat la  mama mea  care  a implinit  79 de ani si nu am vrut sa fie singura . Masa mare , cadouri , poze peste poze si distractie cat cuprinde  pentru nepoteii care aveau ce alerga prin curte la strabunica : pisici , caini de toate marimile , curcani , cocosi , gaini si alte oratanii . Iulie a inceput cu ziua de 2 ca importanta in cronologia evenimentelor . Ne-am adunat sa serbam ziua de nastere a unicei si mult iubita mea fetita (nu radeti va rog ; chiar daca are un puiut mic , nepotelul meu strengar ,  pentru mine ea este tot fetita mea pentru ca diferenta  de ani dintre noi doua nu se va schimba niciodata ) . Luna aceasta am avut si un eveniment neplacut pentru ca frigiderul , ” foarte tanar inca „, s-a stricat si a trebuit inlocuit cu altul nou . Din 27 Iulie am inceput hamaleala si dezordinea in apartament pentru a-l zugravi ( zugravii binenteles ) ca trecusera vreo 10 ani si necesita o toaletare . Totul a durat cam pana dupa jumatea lunii August . In 15 August , de Sfanta Maria , am iesit la o plimbare cu sotul la statiunea balneara Persani . Un loc pitoresc intr-o frumoasa zi de vara . Ne-am asezat la o terasa , in adierea vantului caldut , si am servit masa de pranz . In 23 August copii au plecat in concediu la Marea Neagra  iar in  31 August au venit din Spania  nora cu nepotelul cel mare . Au fost mai bine de doua luni in concediu la surorile ei. Septembrie a inceput cu mersul picilor la gradinita dar si cu un eveniment urat . Hotii au spart depozitul de la firma si au furat diverse materiale . Asa am inceput sa facem paza de noapte la firma . Hotii nu se tem de alarma sau de camerele de supraveghere instalate . Oricum , ei au mai spart de cateva ori in anii anteriori si nu au plecat cu mana goala . In general , luna lui Septembrie a fost urata si ca anotomp si ca evenimente . In 14 trebuia sa merg la ziua de nastere a baiatului meu dar nu a vrut sa il vedem sau sa ne vada . Gata . A trecut . Il iubesc si-l voi iubi mereu pentru ca este si va fi copilul meu . Octombrie a debutat cu ziua de nastere a sotului in data de 5 . Prilej de a fi toata familia reunita . Din 31 Octombrie am inceput munca de noapte . Intre ora 01-02  pana la 0 5-06 dimineata mergeam de paza la firma . Imi place plimbarea de noapte pe drumul dus-intors  intre casa si firma . Orasul este aproape pustiu . Rar cate un om sau o masina mica . Camioanele mai circulau la acea ora  pe drumul de centura . Orasul e cufundat in liniste si scaldat in miile de lumini ce vegheaza intunericul noptii . Despre ziua mea din 03 Noiembrie am amintit intr-unul din posturile blogului meu . Mergem mai departe . In 7 Noiembrie am fost la Filipest-de-Padure la o lansare de carte a unei prietene de familie . Ceva aparte si placut . In 9 Noiembrie am avut si o Gabriela la care am mers sa o sarbatorim si pe ea cum se cuvine . Apoi a venit Mos Nicolae in 6 Decembrie si am amintit in blog la acea data . Craciunul a fost asa cum trebuie , tot in familie , cu copiii si nepotii in jurul mesei mai mult de dragul de a ne vedea si de a fi toti laolalta  decat  de a manca . Deosebit ,  in aceasta zi de 25 Decembrie , a fost impodobitul bradului , cozonacii si colindatorii ce i-am primit dupa  datina la Romani . Zapada a venit si ea in orasul nostru spre bucuria localnicilor si a turistilor ce au asteptat un an ca sa vina la munte la schi . Numai ca ea a venit din belsug acum , dupa Craciun . In speranta ca sfarsitul de an nu va aduce evenimente nedorite in viata mea , eu va impartasesc un gand curat de bucurie si implinire si incerc  sa-mi amintesc mereu numai evenimentele frumoase ale vietii ce o traiesc . Pe cele negative le las sa se rataceasca in neant . Sa auzim numai de bine si un AN NOU cum va place va doresc la fiecare in parte .

Publicat în Uncategorized | 3 comentarii

Craciunul un moft ?

 Mai deunazi am intrebat consortul meu cam ce suma de bani vom aloca sarbatorilor de Craciun. Raspunsul a venit prompt si sigur : nici un ban. Craciunul este un moft . Este o zi ca oricare alta . Am fost si sunt trista chiar daca stiu ca pentru el Craciunul , Revelionul , Pastele , zilele onomastice si cele de nastere din familie nu inseamna mare lucru sau nu inseamna chiar nimic . Eu am fost crescuta altfel . Imi aduc aminte cu placere si cu bucurie in suflet  de sarbatorile Craciunului traite , cand eram copil , alaturi de mamaia , tataia , sora mea si mica (asa ii ziceam mamei mele ). Cam o luna jumate tineam post alaturi de cei mari . In ziua de Ignat , tataia facea o groapa in curte in care aprindea un foc mare . Cand lemnele deveneau jaratec , aseza peste groapa un gratar de lemn , facut de el cu ceva timp in urma evenimentului . Intre timp  scotea  porcul din cotet si un om din sat (care se ocupa cu asa ceva ) il injunghia pe Ghita. Apoi il urcau pe gratar deasupra jaratecului si il parlea pe toate partile . Cand era bine rascopt , il lua si-l urca pe o masa . Aici il spala si il racaia cu un cutit special pana ramanea soriciul alb . Apoi urma transatul . Mamaia si mica incepeau sa toace carnea pentru carnati si sa topeasca jumarile intr-un tuci mare asezat pe pirostrii afara . Imi amintesc cat de mult ma rugam de mamaia sa-mi dea putin sorici . Nu vroia sa-mi dea pentru ca posteam si nu era voie . Dar tataia , mai milos din fire , imi dadea cate o halca de sorici si ma piteam cu ea in spatele casei unde o savuram in liniste si cu mare placere . Tot in Ajunul Craciunului venea si preotul satului si dascalul ca sa sfinteasca casa . In seara de Craciun mergeam cu sora mea la colind . Ne cosea mamaia cate o traista din panza , o puneam dupa gat si plecam cu ceata de copii la colindat. La fiecare poarta erau stapanii caselor cu cosuri pline cu covrigi, nuci, mere, gutui. Pe atunci zapada era mare si nelipsita din sarbatorile de sfarsit de an . Dupa ce ajungeam in capul satului ,  si colindul se sfarsea , ne intorceam acasa inghetate dar fericite si nerabdatoare , eu si sora mea , sa rasturnam continutul traistelor in mijlocul patului si sa numaram cati covrigi am primit si sa vedem ce alte bunatati mai gasim acolo . Apoi insiram covrigi pe cate o sfoara , fiecare separat , si o atarnam in cui . Tot pentru Craciun , mamaia si mica faceau toba , carnati ,   caltabos , sarmale si friptura din belsug . De asemenea tot ele coceau , cate 15 sau 20 de cozonaci  cu nuca , in cuptorul mare  din caramida , construit de tataia in gradina . In noaptea dinaintea Craciunului venea si Mos Gerila cu dulciuri , jucarii si portocale pentru mine si sora mea . Nu l-am vazut niciodata . Gaseam darurile la geam iar mama noastra  ne spunea ca le-a lasat acolo pentru ca a fost usa incuiata si nu a putut intra in casa  mosul . Dimineata mergeam la biserica cu mamaia sa ne spovedim si sa ne impartasim . La pranz cand soseam acasa intindeau o masa mare cu toate bunatatile pregatite in Ajun si ne ospatam pe cinste . Dar niciodata nu uitau ai mei sa imparta din bunatati si celor care nu aveau sau celor care aveau putin . Asa era obiceiul stramosesc . Acestea erau sarbatorile de Craciun cand eram copil la mama acasa . Mai tarziu , cand m-am casatorit , am plecat la oras , departe de ai mei si mi-am construit propria familie  alcatuita din sot , fetita si baiatul nostru si eu desigur . Si ei aveau bradut impodobit in fiecare an . Si ei primeau jucarii si dulciuri sub pom , dar Mos Gerila in carne si oase venea numai la gradinita nu si acasa . Bunatatile sub pom le puneam dupa ce ei adormeau si abia asteptam dimineata ca sa vad fericirea dupa chipul lor si chiotele de bucurie . Nu taiam porc niciodata pentru ca locuiam la bloc . Dar cumparam carne   si pregateam bunatati ca la mama acasa pentru masa de Craciun si nu uitam sa coc cozonac , prajituiri si chiar tort faceam atunci . La biserica nu mergeam dar pe preot si pe dascal il primeam in casa mea pentru a o sfinti de sarbatori . Acum copiii sunt deja la casa lor , cu copii lor si cu sarbatorile lor . Dar nici eu nu pot trece in urmatorul an fara a impodobi bradutul de Craciun sub care pun mereu cadouri pentru copii si nepotei . Si mancaruri traditionale si bune gatesc in fiecare an . Si ca sa miroase a Craciun in casa , coc si vreo cativa cozonaci . Pentru voi Craciunul este tot un moft sau este o zi speciala ?

Publicat în Uncategorized | 5 comentarii

Mos Nicolae

Cand eram copil,bunica imi spunea ca Sfantul Nicolae este ocrotitorul vaduvelor , al copiilor orfani si al fetelor sarace si de maritat . Povestea lui a inceput cand El a adus zestre  la trei fete sarace din orasul lui , noaptea , fara sa-l vada cineva . Fetele traiau intr-o casa saracacioasa ,  iar batranul lor tata   isi pusese de gand sa le vanda pe cativa galbeni pentru a scapa de povara saraciei in care traiau . Fetele au inceput sa planga si sa-l roage pe tatal lor sa nu le vanda dar nu au reusit sa-l induplece . Sfantul Nicolae afland ce se petrecea in bordeiul aflat langa locuinta lui , s-a dus noaptea pe furis la geamul fetelor si a aruncat o punga de galbeni langa cea mare . Asa ea a reusit sa se marite si nu a mai fost vanduta . La fel a facut Sfantul Nicolae si in ceilalti doi ani si astfel sora cea mijlocie si apoi cea mica au reusit sa se marite si sa scape de saracie . Atata stiu eu despre Sfantul Nicolae din copilaria mea . Mos Nicolae a aparut mai tarziu in viata mea , atunci cand m-am maritat si am avut copii . In seara zilei de 5 Decembrie le spuneam copiilor mei sa fie cuminti si sa-si lustruiasca ghetutele ca va veni Mos Nicolae care va aduce dulciuri si jucarii la cei cuminti iar la cei neastamparati le va darui cate o nuielusa adevarata si usturatoare . Parca vad si acum ghetutele lucind si asezate unele langa altele in asteptarea Mosului cel darnic . Si nu a lipsit niciodata Mos Nicolae . Venea in fiecare an , in noaptea dintre 5 si 6 Decembrie , cu arome de portocale si cu bucuria in sufletul copiilor pentru darurile primite .Voi v-ati pregatit cizmutele ? Cu siguranta va veni si in acest an Mos Nicolae cu dulciuri si multe daruri pentru cei ce au fost cuminti si va pedepsi pe cei rai si neascultatori cu nuieluse . Mai nou el aduce daruri atat pentru copii cat si pentru cei dragi noua . Mie mi-a lasat , deja , Mosul , multe pungi cu daruri pentru copiii si nepotii mei  , spunand  ca el e tare ocupat si nu o sa poata reusi sa faca fata singur . Dar m-a sfatuit sa merg   la miezul noptii de duminica acum , cand  ei dorm , si   tiptil  , fara sa ma vada cineva ,  sa  asez in ghetutele si cizmulitele lor tot ce a pregatit el pentru ei  . Dar sa stiti ca nu a lasat nici o nuielusa si sunt tare fericita ca am asa copii si nepotei cuminti si ascultatori . Tot in popor se spune ca iarna incepe la Sfantul Nicolae pentru ca Mos Nicolae cel batran isi scutura barba lui cea alba si incepe sa ninga . De asemenea in aceasta noapte de 5 spre 6 Decembrie ziua incepe sa se mareasca . Acum astept sa vad daca chiar isi scutura cu adevarat barba Mosul ca sa cada zapada cea alba si pufoasa  pe care o asteptam cu totii , copii , parinti, nepoti si bunici .

PS. Eu  cred ca exista Mos Nicolae , undeva acolo sus , in ceruri , in  Univers . V-am spus parerea mea pentru  ca , la cateva ore de cand v-am scris povestea lui , peste orasul meu au inceput sa cada fulgi mari si albi de nea ca in basme. Imaginea am pus-o  pentru a putea sa vedeti si voi zapada mea . Si ninge , ninge  in continuu.

Publicat în Uncategorized | 2 comentarii