Saracia te invata sa inventezi

Citeam intr-una din zile  in blogul unui prieten  cate necazuri i-a pricinuit o pana de curent electric intr-o dimineata  inainte de a merge la servici . Si scria el cam asa , printre altele :

 „După ce te-ai obişnuit cu inovaţiile tehnologiei ( net, iphone-uri, laptopuri şi alte  gadgeturi), cum crezi că ai rezista dacă te-ai trezi brusc nevoit să te culci când apune soarele, dacă ai fi nevoit să faci baie doar când soarele iţi încălzeşte apa, sau dacă ai fi nevoit să mergi zilnic câte 30 de km ca să culegi flori de tei pentru un amărât de ceai? ”

Atunci mi-au fugit gandurile inainte de 1989 . Locuiam undeva intr-un bloc impreuna cu sotul si cei doi copii . Nu aveam lumina , caldura si nici apa la robinete . Foloseam o lampa cu petrol sau lumanari pentru a lumina  locul in care stam : de obicei bucataria . La bucatarie aveam aragaz cu butelie , dar butelia o primeam pe cartela cam la o luna jumate daca aveam noroc sa ajunga pana la  noi  cu distributia ca  aveam numele  in coada ordinii alfabetice .  Uneori mai ramaneau butelii defecte ne distribuite si daca se nimerea sotul sa fie acasa  il ruga pe sofer sa ne dea si noua  una asa cu defect . Apoi venea cu ea acasa si punea el o substanta  sau nu stiu ce-i facea (o badijona el stie cu ce ) si o foloseam  asa incert chiar daca frica era in san . Locuind la etajul patru al blocului , ne-am permis sa punem o soba cu plita in bucatarie si o alimentam cu lemne adunate de pe malul raului sau de pe la tamplaria din unitatea in care lucram . Asa aveam caldura si gateam si mancare .  Dar numai in bucatarie  era cald cat timp isi faceau copii lectiile la lumina lampii . Iarna apartamentele erau friguroase pentru ca nu prea ne dadeau caldura . Diminetile de iarna ne desenau flori de ghiata pe geamuri . Trebuia sa dormim imbracati ca si cum mergeam pe afara  .  Dormeam cu caciuli pe cap , cojoace pe noi si cu ciorapi de  lana in picioare . La copii le-am facut saci de dormit improvizati din plapumi cusute in forma de sac si cu bretele . Hainele de lucru le puneam de seara  pe spatarul scaunului ca sa stim sa ne imbracam  pe intuneric , dimineata pe la ora 5 , cu ele , ca sa plecam la servici . Si asta pentru ca nu aveam lumina electrica . Apa nu aveam in timpul  zilei . La calorifere aveam montate robinete pentru aerisire . Ne-a venit idea sa folosim apa din calorifere pentru spalat vasele , rufele si sa ne facem baie cu ea. Asta pana  si-au dat seama cei de la centrala termica de cartier si au sistat apa din calorifere .  Asa ca lasam robinetul , la apa rece , deschis in timpul noptii ca sa se  adune apa in vana pentru a o folosi in timpul zilei . Ne trezeam de mai multe ori pe noapte sa vedem daca s-a umplut vana , ca sa nu inundam apartamentul si vecinii . Pentru a calca rufele , am luat de la mama un fier de calcat ce-l folosea si bunica . Se umplea cu jar si puteai sa calci rufe pana se stingea jarul din ea si apoi o reincarcai. Sau o tineam pe plita sobei sa se incinga si puteam sa calc uniformele de scoala ale copiilor sau alte haine necesare noua . Mai ramanea problema cu alimentele . Totul era pe cartela , cu stat la cozi interminabile , cu imbranceli si inghesuieli de simteai ca nu mai poti respira . Aveam dreptul  la un sfert de paine de persoana  pe zi si  primeam o paine de 1 kg  zilnic  pentru patru persoane  dupa ce stam  la coada  ore bune , ca trebuia sa scoata multe cuptoare de paine pana ne venea si noua randul . De obicei aceasta sarcina pica in grija copiilor .  Cand aveam malai , faceam mamaliga . Mai suplineam cu paste fainoase cand aveam , si cu cartofi.  Cu cartofii am o alta poveste dar adevarata . Ii obtineam ajutand la culesul cartofilor pentru CAP din localitate . Am strans 2000 de kg . cu familia ,  de pe tarlaua lor ,  i-am predat la magazie si am primit  in schimb 180 kg . de cartofi ca plata  a muncii depuse .  Cat de greu era sa stai ziua intreaga  ghemuit si cu galeata in mana la adunat de cartofi  in arsita soarelui  pe randurile lungi cat o zi de post , nu vreau sa-mi mai amintesc niciodata . Carne primeam  , de Craciun si de Pasti de la macelarie , cate  un kilogram de persoana din care cel putin 500 de gr. era os gol , genunchi de bou sau vaca . Si aceasta carne o primeam dupa ce  stam ore in sir la coada   , loviti  si inghesuiti de sutele de oameni ce asteptau la rand , infometati , obositi  si nervosi .  Ca sa am lapte si lactate la copii , trebuia sa merg de la ora trei dimineata la rand  la alimentara , fie iarna , fie vara  si asteptam pana la ora sapte dimineata cand deshidea  magazinul . Si de multe ori aveam surpriza neplacuta de a veni fara lapte acasa pentru ca nu se ajungea pana la mine .  Daca aveam noroc , primeam cate doi litri de lapte ,  patru borcanele cu iaurt si un pachet cu unt . Si atunci plecam acasa radiind de fericire . Uleiul si zaharul erau tot pe cartela : cate o jumate de kg. de persoana. Uleiul era varsat si jumate din sticla era cu torocala  adica resturile de la semintele de floarea soarelui . Il strecuram prin tifon si il foloseam . Am mancat si am folosit la prepararea mancarii , zeci de kg . de margarina Unirea pana ce nu am mai gasit-o nici pe ea in vitrinele alimentarei . Tot in acea perioada am invatat sa fac miere de albine artificiala din apa , zahar, flori de papadie si sare de lamaie . Toata restrictia la alimente, curent electric si apa a inceput cam de prin anul 1986. Am invatat sa fac mancare buna din orice in acea perioada . Imi  aduc aminte ca un timp erau vitrinele alimentarei pline cu carne de oaie . Nu o cumpara nimeni ca avea un miros specific . Am inceput sa cumpar . O  clocoteam in apa si otet si apoi o foloseam la tot felul de mancaruri inclusiv sarmale , perisoare si chiftele . Asa faceam si cu pestele . Il fierbeam putin , il tocam si  gateam cu el orice reteta . Cand gaseam o ruda de parizer pe la vreun magazin , era sarbatoare mare in casa . De distractie nu mai incape vorba . Televizor aveam dar erau numai congrese  , cand  aveam  curent electric , si desenele animate de la ora sapte si douazeci p.m . In schimb primeam bilet de tratament in  cate o statiune balneara , de obicei  la Slanic Moldova  , si plecam cu toata familia . Bine sau rau , stiam ca 18 zile aveam mancarea asigurata . Ca nu era cum ne-am fi dorit , nu era un motiv  de a renunta la acest tip de concediu . Chiar daca aveam doua salarii , nu gaseam mancare sa cumparam . Reusisem intr-un timp sa ne facem un fel de relatie pe la un restaurant si mergeam la avans si la lichidare cu cate o sacosa imensa si o umpleam cu mancare buna gen cascaval , salam , unt , pui , carne de porc  , chiar daca era la pret dublu . Ce fericire era in casa atunci  si ce bucurie era in sufletul copiilor . Apoi a urmat revolutia din 1989 la care am participat si eu , in primele randuri , in orasul meu si cu colegii mei de la fabrica la care lucram . Dar aceasta va fi o alta poveste si o voi scrie atunci cand voi fi pregatita psihic sa mi-o amintesc in detaliu si sa reusesc sa va descriu  acele zile triste  din viata mea . Inca nu mi s-au vindecat ranile din suflet si imi este foarte greu , deocamdata , sa astern totul pe aceasta hartie electronica .

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Saracia te invata sa inventezi

  1. BlueRiver zice:

    Imi aduc aminte ca asa era si la noi, pe vremea aia… si totusi, lumea era mai buna, copilaria mai frumoasa si n-a murit nimeni nici de foame, nici de frig, pe cand acum…

  2. helen1974 zice:

    Da scumpa mea BlueRiver , asa este . Eram mai buni si altruisti eram si stiam sa ne distram frumos . Adica aveam prieteni de familie si ne adunam de sarbatori punand pe masa ce aducea fiecare de acasa si ascultam muzica si ne povesteam fiecare ce film am vazut la cinema sau ce carte am citit .

    • BlueRiver zice:

      Mie imi lipsesc prietenii de familie si concediile alea, plictisitoare, de la mare… si filmele de la cinematograf, spectacolele de la casa de cultura si grataru,l la iarba verde, din fiecare weekend 😦

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s