1 Decembrie 2010

Este o zi trista si posomorata afara ca si in suflet. Azi noapte a nins o zapada apoasa  in orasul meu si a lasat , de dimineata  noroi, baltoace , frig si o zi intunecata fara nici o raza de soare . Ma uit pe fereastra si vad trecand rar cate un om zgribulit si cu mainile infundate in buzunare . Pentru mine este o zi obisnuita chiar daca vad arborate steaguri tricolore ici colo pe cate un stalp de electricitate . Parca nimic nu mai are farmec ca altadata in aceasta zi speciala de 1 Decembrie .  De la istorie stiu ca la 1 Decembrie 1918 Transilvania se uneste cu Regatul Romaniei care era format din principatele unite ale Moldovei si Tarii Romanesti. 1 Decembrie a devenit Ziua Nationala a Romaniei potrivit Constitutiei . Am deschis televizorul sa vad cum sarbatoreste romanul aceasta zi solemna . La Bucuresti se desfasoara parada militara la Arcul de Triumf iar la Alba Iulia are loc o slujba religioasa in memoria patriei . Si cam atat . Ce va urma , cred ca stiu. Ca in fiecare an, sute de  oameni necajiti si  inghetati  de frig  inainteaza imbrancindu-se  spre corturile in care vor primi cate o portie de sarmale sau de fasole cu paine . Ma infioara de moarte vocile preotilor ce canta de cateva ore bune la Alba Iulia . E trecut de ora 12 si ei canta intruna . Parca ar fi o zi de inmormantare si nu o zi de bucurie si distractie . Gata  , am inchis televizorul . Nu exista nici un eveniment in tara asta fara zecile de voci tanguitoare ale preotilor. De ce ? Toti stim ca nu traim vesnic dar de ce sa ni se sparga timpanele zi de zi cu slujbe si moaste ? Putini preoti sunt cu har si care fac totul cu pasiune si iubire pentru aproapele si pentru Dumnezeu . Majoritatea preotilor au facut din activitatea lor o meserie fara legatura cu Dumnezeu. Voi Romani din frumoasa Romanie sa aveti soarele in suflet si sa va distrati cum credeti voi ca va veti simti mai bine . Ca la inceputul acestei povesti , si acum la sfarsit , mi-am aruncat  privirea  pe fereastra si am vazut ca de suparare steagul a fost arborat in berna de catre vantul cel nastrusnic.

P.S  Eu petrec ziua de 1 Decembrie in compania scumpului meu nepotel , Matei , vizionand impreuna frumoase filme pentru cei mici. Voi cum petreceti sau cum ati petrecut Ziua Nationala a Romaniei  dragi  Romani ?

Anunțuri
Publicat în Uncategorized | 2 comentarii

Ziua Recunostintei

 Ieri am avut o zi in care nu mi-a facut placere nimic si nu mi-am dorit nimic . Nu mi-a trebuit nici mancare . Am stat singura ore in sir uitandu-ma pe fereastra sau butonand la calculator . Dar pe la ora cinci dupa amiaza am primit un mesaj de la vechiul si bunul meu prieten din State .  Printre altele ii multumea lui Dumnezeu , cu ocazia  Zilei Recunostintei  , pentru bucuria de a fi prieteni , de peste treizeci si sase de ani , noi doi  , si pentru bogatia adaugata vietii lui de cand m-a cunoscut pe mine  . Desi ne trimitem mesaje reciproc  de fiecare data cand avem cate  un eveniment in familiile noastre sau in tarile noastre , eu am uitat ieri de Thanksgiving Day  din cauza sufletului meu posomorat  si abatut . Am fost atat de fericita si atat de placut surprinsa  cand am primit mesajul de la el incat  imi tremurau mainile pe tastatura , de emotie , cand ii multumeam ca si-a adus aminte de mine in aceasta importanta zi pentru el si familia lui si cand incercam sa-i transmit si eu cele mai frumoase ganduri cu acest prilej .  In acel moment m-am considerat ca facand parte din marea lui familie deoarece Thanksgiving Day la americani este sarbatoarea familiei . Ziua Recunostintei la ei incepe cu o masa festiva plina de bunatati ; curcan in special , si placinta  cu  dovleac . La masa se aseaza  parintii , copiii , bunicii , nepotii , prietenii cei mai buni  , si  , inainte de a incepe sa  manance , se tin de maini si rostesc cuvinte de multumire lui Dumnezeu pentru familia lor , pentru prietenia lor , pentru mancare de pe masa si pentru bogatia recoltei de peste an .  Atunci mi-am dorit foarte mult sa avem si noi o astfel de zi . O zi speciala in care sa ne adunam cu cei dragi noua pentru a ne aduce multumiri . Motive am avea foarte multe . Am multumi parintilor , ca semn de recunostinta , ca ne-au adus pe lume si ne-au crescut si ne-au ocrotit pana ce noi ne-am construit propriul nostru viitor . Apoi am aduce multumiri copiilor nostri in care ne punem speranta pentru sprijinul ce-l vom primi de la ei atunci cand batranetea ne va diminua puterile .  Am putea aduce multumiri si adevaratilor si sincerilor nostri prieteni ce au fost langa noi cu un sfat sau cu o mana de ajutor ori de cate ori am fost in impas sau in suferinta . Poate am avea prilejul sa multumim unui medic ce ne-a salvat de la moarte candva , sau sotului/sotiei pentru grija ce ne-o poarta zi de zi  si iubirea ce ne-o daruieste neconditionat si pentru ca ne sustine  in momentele grele . Asa am avea prilejul sa ne cerem iertare fata de cei care am gresit  candva , sau am consolida relatiile dintre noi si parinti , copii , prieteni . Cat de  multe si minunate fapte am putea face intr-o astfel de zi speciala ? !

Publicat în Uncategorized | 2 comentarii

Tiganii

Va voi spune o intamplare reala si adevarata  a unei tinere  fete de tarani  damboviteni , o frumoasa blonda cu ochi caprui , crescuta cu frica de Dumnezeu , pe care  o cunosc foarte bine si care la nici 19 ani i-a fost schimbat destinul de un tigan ordinar . Totul s-a petrecut asa cum eu va voi scrie . O sa-i dau un nume fictiv acestei fete . O cheama  Ana . Terminase liceul si a dat la facultate prin 1974, intr-un oras ce-l iubea din amintiri si era indepartat de locul natal. La intoarcere acasa avea deja un pretendent la maritis , gasit de mama ei intr-o imprejurare nefasta . Un barbat brunet , chipes , cu ochi negri si par cret . Era ingrijit imbracat , cu vorbe mestesugite inarmat , cu o masina mica , cu ghiul de aur pe deget , manierat si respectuos . Batea seara de seara drumul de tara al Anei ca sa-i faca „curte” . Venea la casa ei inainte ca ea sa se intoarca de la examenul pentru admiterea in  facultate . Spunea ca este inginer si ca are 27 de ani . Ana nu vroia sa se marite . Era inca o copila ce dorea sa devina studenta . Ea vroia la facultate ca sa isi  croiasca un drum in viata si sa scape de saracia in care traise pana atunci . Dar el , Lucifer (numele fictiv i se potriveste ca o manusa )  venea cu promisiuni frumoase : „ca o va tine la facultate pe Ana , ca o va duce in palat , ca va fi printesa lui „. Dupa vreo cinci luni de insistente ale  acestui Lucifer , saraca Ana a cedat sperand ca norocul i-a suras si ei in viata . A fost nunta mare la ea in sat si mireasa frumoasa a fost Ana . Apoi ea  si-a luat ramas bun de la prietene si colege , de la mama si bunici , de la sora , si a plecat dupa viitorul sot . In loc de palatul promis , a gasit un bordei tiganesc . Fat Frumos ales de Ana  s-a transformat intr-un tigan neaos , betiv, fumator , afemeiat , hot si lenes , bataus  si care injura chiar ca la usa cortului . Ce masina ? Era imprumutata de la cineva ca sa dea impresie de om instarit pentru a-si atinge scopul machiavelic  incoltit in  mintea lui bolnava . Ce apartament , in care ii ceruse Anei mana de la mama ei ? Era al unui oarecare X  sau al vreunei amante . Ce inginer ? Era sofer pe o basculanta si avea trei clase primare . Si ca sa fie totul spus pana la capat , el , Lucifer tiganul , avea 37 de ani , iar ea , credula Ana , urma sa implineasca 19 ani cam la o luna de la nunta lor. Nu vreau o scuza pentru biata Ana , dar am auzit ca tiganii hipnotizeaza si umbla cu farmece si lucruri diavolesti . Mama  lui era o balaoachesa  grasa care vindea flori la colt de strada  si sambata citea din Biblia ei de adventista . Ce era sa faca  Ana odata intrata in mijlocul tiganilor ? A fost o trauma pentru ea . A incercat sa fuga la mama ei acasa de multe ori . Dar  acel tigan ordinar si mincinos venea dupa ea si o batea si o injura , si pe ea si pe mama ei , si o ducea cu forta  inapoi la bordeiul lui .  Cam la patru luni de zile Ana a fugit iar la mama ei pentru ca nu avea nici macar o coaja de paine sa o manance si era incuiata , ziua toata , singura in bordei . Dar ca sa fie necazul si mai mare , Ana a aflat ca este gravida . Cel putin a avut motiv sa ramana cu mama si bunicii ei si sa-si mai vindece ranile sufletesti si trupesti  pana ce urma sa nasca . Se simtea din nou ocrotita si in siguranta langa cei dragi ei . In luna noiembrie al aceluias an , 1975 , a adus pe lume un baiat leit la chip cu tatal lui . A inceput din  nou calvarul . Ana si-a luat servici ca sa-si intretina copilul . Lucra ca invatatoare intr-o localitate mai departe de casa ei . Cand era plecata la servici , venea sotul ei tigan si ii lua copilul de la bunicii ei care aveau grija de baiat cat timp era ea la lucru  , si  ii tortura pe bietii batrani  cu bataia si injuraturile lui , si apoi il ducea pe bebelus la diverse femei cu care umbla el .  Alerga biata Ana pe la militie cu plangeri si pe la amantele lui ca sa-si gaseasca baietelul. Pandea momentul cand el , Lucifer , sotul diavolesc , era plecat , si isi lua copilul inapoi . Apoi Ana sta  ascunsa  cu copilul pe la diverse cunostiinte , cat mai departe de casa ei ,  pentru a nu fi descoperita de tiganul sot  ca sa-i fure iar bebelusul . Cu toate acestea , intr-o zi de vara a anului 1976 ,  el , tiganul diavolesc , a venit cu fratii si sora lui (erau vreo 6 frati ei ) si  cu o masina mica , si dupa o bataie , ca la  1907 , cu pietre , furci , topoare si de-o parte si de alta , a reusit sa-i fure baiatul bietei Ana . Apoi ea a intentat proces pentru obtinerea tutelei copilului . In ziua cand a avut loc procesul , el sotul Anei , tiganul despre care va relatez , a asteptat-o pe drumul spre judecatorie , si promitandu-i ca o duce sa isi vada copilul , de care nu stia nimic de cand il furase de la ea , Ana , mama indurerata , l-a urmat fara a intui  planul marsav pus la cale de el . A fost dusa intr-o camera straina ei si a fost batuta cu un furtun si a fost torturata in fel si chip pana ce a scris o cerere de mana ei  , catre judecatorie , in care era de acord  de bunavoie ca sa ramana copilul cu el , tatal copilului (tiganul nenorocit ) , motivand ca el are conditii decente sa-l creasca . Cererea a fost  dictata de el cuvant cu cuvant , iar Ana , schinguita  si printre lacrimi , era obligata sa scrie si sa semneze ce spunea el . Si nici macar nu si-a vazut copilul .  Asa a ramas Ana fara primul ei copil , cu  sufletul plin de durere si cu trupul zdrobit si plin de vanatai in urma chinurilor la care a fost supusa  de acel tigan mincinos , ordinar si lipsit de mila si resentimente . Ajunsa acasa , dupa o sumbra sentinta in care copilul ei  a ramas la tatal lui , sotul ei , tiganul , avea pregatita , acasa la ea , o alta surpriza si mai trista . Mama ei buna , a inceput sa o loveasca pe Ana si sa o blesteme si a alungat-o din casa aruncand cu bulgari de pamant dupa ea , pentru ca a pierdut copilul la proces . Se lasa intunericul cand Ana a iesit la sosea plangand , fara sa stie unde sa mearga . In urma ei a venit sora mai mica cu o batista in care erau innodati vreo 110 lei (erau zeci de monede, doar  banuti metalici , nici unul din hartie) . Acei banuti  erau trimisi de bunica ei minunata , blanda si cu suflet de inger . Cu acei banuti  , si cu rochita dupa ea si o pereche de sandale in picioare , a plecat spre un alt destin Ana , intr-un oras indepartat de satul ei natal . A facut cu mana la un camion ce trecea atunci pe sosea si i-a zis acelui sofer  , milos si suflet mare ,  sa o duca undeva departe de acel loc , oriunde in lume , acolo unde are el drum . A fost un om tare bun . Nu i-a luat bani Anei , dar a compatimit-o pentru ca era tanara si se aventura printre straini . Aici se sfarseste povestea Anei cu tiganul sot . De atunci nu l-a mai intalnit niciodata in viata ei . A ramas cu o dezamagire mare in suflet . Ii uraste din tot sufletul pe tigani fara nici o remuscare pentru ei . Acel tigan , lipsit de prejudecati , i-a distrus tineretea , a facut-o sa plece intr-o noua viata cu lacrimile siroindu-i pe fata mereu , pentru ca a despartit-o de  copilul ei  si i-a naruit visele , distrugandu-i  linistea si viata . Douazeci de ani ea nu si-a vazut primul ei copil nascut si luat de tiganul tata . Cata tristete si cata durere a macinat sufletul ei atatia ani din cauza unui tigan ordinar , deghizat in om bun , grijuliu si iubitor ? Ma alatur bietei Ana si va voi spune ca  am urit si ii urasc  pe tigani pana ce tarana imi va acoperii gura si ochii si daca se va putea ii voi uri si dincolo de mormant . Nu le fac nici un rau , dar ii ocolesc si nu le ofer niciodata ajutor  si nu imi este mila deloc de ei indiferent ce li se intampla .

Publicat în Uncategorized | 6 comentarii

Enigmatic si cuminte

” Enigmatic si cuminte,…Terminindu-ti rostul tau….Linga noi te-ai stins si ai murit…Dragul nostru, drag Poet. …Cheama-l Doamne , inapoi…Ca si-asa a dus-o prost….Si fa-l tinar cum a fost… Fa-l mai tinar decit noi. … ”

Moartea cea urita , rea  si neiertatoare nu a putut fi alungata nici de linga marele poet Adrian Paunescu. A venit si s-a luptat zile in sir cu trupul lui macinat de boli si dureri si i-a insfacat inima -i plina de bunatate si poezie si i-a dus-o acolo unde nimeni nu o mai poate gasi. M-am rugat , in fiecare clipa de ragaz , sa  faca Dumnezeu o minune si pentru Marele Adrian Paunescu. Mai avea timp sa traiasca , si avea atat de multe sa ne spuna in versuri , cu vocea sa calda si inconfundabila . Am ramas cu amintirea  unica a Cenaclului Flacara si cu poeziile sale pline de dragoste de neam si tara . Cu lacrimi in ochi , cu inima strinsa de durere , cu umerii adunati de povara mortii tale , iti multumesc Poet iubit al neamului , iti multumesc tie Adrian Paunescu pentru toate poeziile  si romanele scrise de tine si pentru  toti romanii talentati descoperiti si pusi in lumina rampei de tine . Iti voi purta mereu o frumoasa amintire in sufletul meu si respect pentru scriierile lasate mostenire neamului nostru romanesc . Dumnezeu sa te odihneasca in pace si sa nu fi niciodata dat uitarii !

Publicat în Uncategorized | 2 comentarii

Noiembrie 3

Noiembrie 3 , o frumoasa zi de toamna si o zi importanta in viata mea. Da, este ziua in care am facut cunostinta , acum  ceva ani in urma , cu lumea in care traiesc . Inca de dimineata soarele era pe cerul senin si raspandea razele lui blande cu darnicie spre noi. Se spune din batrani ca ziua de nastere este ca sufletul omului ; cu soare daca e bun si urata daca este rau. Ar trebui sa fiu fericita si sa ma bucur de splendoarea in care ma rasfata aceasta zi de toamna tarzie. Dar sufletul meu este trist si ceva acolo in piept ma doare si ochii vor sa planga si bucuria nu vrea sa-mi inunde fiinta mea. Sa fie din cauza ca cei doi baieti ai mei si familiile lor nu vor fi langa mine azi ? Da, cu siguranta acesta este raspunsul. In fiecare an am fost impreuna in aceasta zi si in zilele aniversare din familie. Pentru mine este o bucurie aparte reintregirea familiei ( ce se tot mareste ) in momente importante din viata noastra. Chiar daca sunt constienta ca au avut motive intemeiate sa nu fie langa mine , nu pot fi pe deplin fericita. Cu bucurii si cu durere, viata isi urmeaza cursul . Nu sta in loc pana ce-ti vine tie cheful sa mergi mai departe. Asa ca am avut grija sa pregatesc cele mai gustoase mancaruri pentru invitatii mei dragi . Am avut parte de o surpriza foarte placuta totusi .  Cand eram in toi cu pregatirile am auzit sunand la usa . Cand ma uit pe vizor , vad pe maicuta mea batrana . A venit de la kilometrii departare , fara sa tina  cont de neputinta cu care anii au impovarat-o , ca sa fie alaturi de mine in aceasta zi speciala , ziua in care ea mi-a dat viata din viata ei . A adus cu ea , povestile si amintirile copilariei mele , cadou pentru ziua mea .  Timpul incepe sa zboare si casa sa se umple cu  zglobiul si frumosul meu nepotel Matthew si cu parintii lui dragi si foarte grijulii cu mine. Buchetele cu frumoasele flori primite in dar imi inunda casa si sufletul cu gingasie si culoare . Mancam , povestim, ascultam si aplaudam poezioarele micutului Matthew  si ziua trece si e timpul pentru tortul aniversar. Vine si tortul, mare , de ciocolata  si cu un ” La multi ani din partea celor dragi ” ornat pe el. Matthew da tonul cantecului ” La multi ani traiasca …Cine sa traiasca?..Buni sa traiasca …” si aplauze si pupici urmeaza ca incheiere a trecerii mele intr-un nou an al vietii  . O fi mai bun ? O fi mai rau ? Nu am de unde sa stiu , dar cu siguranta sunt pregatita pentru orice . De va fi bine voi rade , de va fi rau voi plange, de va trebui sa lupt pentru ceva anume, voi lupta . Va multumesc din suflet iubitii mei copii si nepoti , iti multumesc iubita mama , va iubesc si va voi iubi cat sunt aici pe Pamant si va voi iubi , si  dincolo in nefiinta , cand soarta imi va decide finish-ul.

Publicat în Uncategorized | 5 comentarii

Tristetea

Spunea Alexandre Dumas ca  „ranile sufletului se deosebesc de celalalte prin aceea ca se acopera , dar nu se inchid ; mereu dureroase , mereu gata sa sangereze cand le atingi , ele raman in inima vii si deschise.”

Tristetea este o stare sufleteasca in declin , o speranta pentru unele zile mai bune , un refugiu folosit de noi in lupta cu viata . Noi avem capacitatea de a transforma viata in ceea ce ne dorim , in ceva util si placut noua . Dar nu intotdeauna suntem inzestrati cu puterea de a face acest lucru sau nu toti  putem  invinge tristetea . Ce se intampla daca nu pot sa am incredere in puterea mea de a alunga tristetea si am nevoie de ajutor ? Am obosit sa incerc sa merg mai departe , am obosit de atata plans . Sunt o fiinta zambitoare si plina de viata dar in interiorul meu  ma simt ca o  muribunda .  Ar trebui sa nu las tristetea sa ma ingenuncheze  pentru ca intotdeauna speranta este langa mine si asteapta sa-mi lumineze intunericul din inima . Dar este asa de dulce-amara tristetea incat nu pot trece usor peste ea . Sunt convinsa de necesitatea tristetii pentru a putea aprecia clipele frumoase din viata mea . Dar ma doare prea tare , mi-a facut rani adinci in suflet tristetea mea , rani ce  cred ca nu se vor mai putea vindeca niciodata si vor deveni maligne . Suferintele cele mai mari sunt din dezamagirile provocate chiar de persoana careia i-am dat girul dragostei mele . Ea , persoana egoista si manipulativa , imi incarca sufletul de emotii negative si imi intoxica creierul cu ganduri negre . In fiecare zi in care tristetea coboara peste sufletul meu , as vrea sa ma ascund de mine , sa ma ascund de lume , in cel mai intunecat ungher . Sunt momente in care incerc sa uit de intristare dar nu reusesc . Tristetea , aceasta boala a sufletului ranit  , imi zdruncina   din temelii intreaga fiinta interioara si imi afunda mintea in deznadejde iar trupul  devine pasiv , anihiland propriul Eu . As vrea sa nu mai oftez , sa nu mai am privirea pierduta si mintea intunecata de tristete si ganduri negre . Vreau sa fug de ea dar ma atrage ca un magnet in ghearele ei si nu ma lasa sa fiu fericita si-mi umple ochii de lacrimi si imi goleste sufletul de dorinta de a trai . Fiecare dintre noi avem durerile noastre secrete pe care lumea nu ni le stie . Viata nu este intotdeauna ceea ce vrem noi sa fie . Ea are urcusuri si coborasuri , momente bune si momente rele . Am momente in care ma gandesc sa-mi schimb viata . Stiu ca nu va fi usor dar poate ca merita .  Cine stie ?! Oare voi reusi sa-mi vindec tristetea printr-un transplant de fericire ?

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Focul lui Sumedru

 

Focul lui Sumedreu este o sarbatoare cu ocazia zilei Sfantului Dumitru . Aceasta sarbatoare are loc in fiecare an in noaptea de 25 spre 26 octombrie . Imi aduc aminte de acest obicei , copil fiind , cand in timpul zilei de 25 octombrie , veneau flacaii prin sat ,  bateau la porti  si cereau snopi de coceni de porumb pentru focul ce urma sa-l inalte in seara acestei zile . Cum sfintea soarele , oamenii se adunau pe dealuri  , unde se facea un foc mare , pentru a sarbatori cum se cuvine  ziua Sfantului Dumitru . Barbatii si baietii sareau peste foc si strigau ” Hai la focul lui Sumedru ” . In jurul focului erau fete si femei cu cosuri pline de mere , pere , gutui , nuci si covrigi si le imparteau celor adunati la aceasta serbare . Acest foc se facea din mosi stramosi si era o sarbatoare semnificativa  a  stransului    recoltei de peste an . Batranii spuneau , ca cu cat se va inalta  focul mai sus , atat de grea si geroasa va fi iarna si anul ce va urma va fi mai bogat . In acest ritual focul are rolul de purificare si regenerare sufleteasca si trupeasca . Cenusa ramasa din rugul funerar si carbuni aprinsi  erau   luati de sateni si le duceau  in gradinile si livezile lor si le imprastiau pe pamant pentru a se asigura ca vor obtine recolte bune in anul ce vine . Imi aduc aminte cu placere de copilaria petrecuta langa bunicii mei care au  pastrat cu sfintenie toate traditiile si obiceiurile de peste an in timpul vietii lor. Si erau foarte multe sarbatori , dar fiecare in parte avea alt specific si alt ritual . Simt si acum emotiile  , bucuria si placerea cu care le asteptam de fiecare data . Au ramas doar amintirile pentru ca  in orasul in care traiesc , aceasta traditie  ca si alte multe sarbatori ale sfintilor nostri , a fost inlocuita cu pelerinajul la moastele Sfantului Dumitru , si alte moaste ce poarta numele sfantului sarbatorit . Imi pare rau sa spun , dar nu m-a atras niciodata asa ceva . Privesc cateodata  la stirile de la televizor  secvente din astfel de pelerinaje  si ma umplu de durere vazand atata umilinta si umilire printre miile de credinciosi .

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu